O mărturisire adevărată. Amsterdam, 1596

Description

Până în 1562, se spune că exilații olandezi de pe teritoriul englez erau în număr de 30.000; dar elementul anabaptist din rândul acestora trebuia să rămână ascuns, deoarece pe toată durata domniei Elisabetei pedeapsa cu moartea îi aștepta pe cei care erau condamnați pentru sentimente anabaptiste. Totuși, aceste sentimente par să fi pătruns în zone ale vieții englezești în care anabaptiștii înșiși nu au apărut și să fi devenit parte din sistemul de gândire al poporului în general, ajungând să se exprime în disidența radicală de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea în Anglia.

Este greu de evitat concluzia că interpretarea Scripturilor de către anumiți englezi cu privire la chestiuni precum doctrina unei biserici pure, a libertății de conștiință, a botezului credincioșilor, a autonomiei congregaționale și a separării bisericii de stat datorează ceva influenței ideilor anabaptiste. La astfel de idei a apelat și Robert Brown, un congregaționalist, în 1580, pentru a-și începe lucrarea. În orașul olandez Norwich, Robert Brown și Robert Harrison și-au elaborat teoriile congregaționale fără a fi conștienți de influențele anabaptiste.

Experimentul său a eșuat, iar oamenii săi au fugit în Olanda, unde grupul s-a dezintegrat, iar Brown însuși a aderat mai târziu la Biserica Angliei. Cu toate acestea, ideile seperatiștilor nu au încetat. Doi lideri ai unei tinere biserici separatiste, Henry Barrowe și John Greenwood, au fost întemnițați în 1586, dar în 1589 au trimis din închisoare un crez bisericesc simplu numit „O descriere adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu și a Bisericii vizibile”. Crezul nu se referea la chestiuni doctrinare, deoarece congregația era deja de aceeași părere în susținerea opiniilor calviniste.

În vara anului 1593 a avut loc o schimbare de politică din partea guvernului față de Separatiști. În timp ce liderii lor au rămas în închisoare, disidenții au părăsit Anglia și au fugit în Olanda. Cei mai mulți dintre emigranți au ajuns în Olanda în 1595, unde biserica a fost reîntregită. Dorind să își clarifice poziția doctrinară și eclesiologia, având în vedere amenințările la care erau supuși, biserica a pregătit în anul 1596 un nou crez, al cărui titlu prescurtat este „O mărturisire adevărată”.

Cele șapte Biserici Baptiste Particulare din Londra au folosit această mărturisire ca model atunci când au redactat prima lor mărturisire în 1644, pe care au dezvoltat-o mai apoi în anul 1689, dând lumină primei mărturisiri sistematice a credinței baptiste.

Chiar dacă această mărturisire conține încă elemente care țin de anglicanism, învățăturile redate în cuprinsul ei sunt esențiale pentru ceea ce va deveni ulterior mișcarea baptiștilor particulari.