Description
Nu se poate contesta faptul că la nivel mondial creștinismul a fost copleșit și, oarecum, colonizat de mișcările penticostale și carismatice. Dar poate că și mai periculoasă a fost confiscarea discretă a închinării creștine de către penticostalism, chiar și în acele biserici care resping teologia continuaționistă. Formele de închinare sunt mult mai lejer de acceptat decât declarațiile doctrinare și tind să se infiltreze treptat și fără prea mare opoziție. În această carte, David de Bruyn demonstrează că închinarea penticostală este caracterizată de anumite elemente particulare care constituie o ruptură incontestabilă față de închinarea creștină istorică, protestantă, sau chiar față de închinarea care a precedat-o. Toate aceste elemente s-au infiltrat în mare parte în ceea ce noi cunoaștem astăzi sub denumirea de închinare evanghelică.
Sandu Andronic (verified owner) –
Esențele tari se țin în sticluțe mici. Exact așa este și cu această carte! Autorul ei ne prezintă într-un mod succint câteva cauze care au condus la acest derapaj în mediul evanghelic și cum această învățătură a influențat, în mod negativ evident, o mare parte din creștinătate.
Închinarea nu este despre noi, despre ce ne place nouă. Nu noi orchestrăm, nu noi decidem cum trebuie să decurgă. Și mai mult de atât, închinarea înaintea lui Dumnezeu nu poate fi „acordată” după sentimentele și emoțiile noastre trecătoare, firești și slabe, ci după principiile explicite ale Scripturii.
În mod paradoxal, psalmistul David spune, îndeamnă, prescrie și poruncește să nu venim oricum înaintea lui Dumnezeu atunci când călcăm în pragul casei Lui. În Psalmul 2:11 el zice astfel: „Slujiți-I Domnului cu frică și bucurați-vă tremurând!” Bucurie și sfială. Încântare și reverență. Nu trebuie să luăm lucrurile ca ceva de apucat.
Emoții evlavioase și o teamă sfântă – astfel trebuie să fie inima noastră atunci când ne închinăm. Dacă ea nu este astfel calibrată, atunci cu siguranță nu ne închinăm, ci doar savurăm o experiență extatică, pseudo-spirituală, aparent biblică. Ca lucrurile să se îndrepte, derapajele trebuie amendate și corectate. La început poate este dureros, dar pe termen lung se va dovedi a fi sănătos.
Acest standard este preluat, întărit, reafirmat și repetat în Noul Testament de către autorul epistolei către Evrei, când acesta spune ca noi trebuie „să-I aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este «un foc mistuitor»” (Evrei 12:29), el citând un text din Deuteronom pentru a-și sprijini această afirmație. Câți creștini cad tocmai la acest test..
Multora le place să se joace cu focul, metaforic vorbind. Mulți s-au ars deja. Această imagine a unui Dumnezeu care mistuie nu este plăcută unui om firesc, unui necredincios, dar ea este imaginea biblică a Persoanei lui Dumnezeu. Cerințele, sau mai bine zis așteptările lui Dumnezeu, nu s-au schimbat odată cu trecerea timpului. Ele sunt aceleași. Nu pot să înțeleg cum poate un om să vină înaintea unui Dumnezeu sfânt într-un chip ușuratic, firesc.
Închinarea lipsită de reverență este moartă în ea însăși. Este doar spectacol religios ieftin, care îi face pe îngerii din cer să plângă și pe demonii din iad să râdă. Închinarea lipsită de Cuvânt este seacă și searbădă, care nu zidește, nu îmbărbătează, nu hrănește, care nu inspiră, care nu motivează la sfințenie și care nu aduce glorie lui Dumnezeu, fiindcă îl pune pe om în centru.
Închinarea care nu Îl glorifică pe Dumnezeu și nu îl smerește pe om, în mod cert, nu este o închinare care să îndeplinească principiile Scripturii. Oamenii aduc înaintea lui Dumnezeu o închinare străină fiind ei sunt străini față de Cuvântul Său.
Scopul cărții este de a trage un semnal de alarmă vizavi de toate aceste practici și învățături eronate, care după cum vom vedea, au reușit să deraieze biserica de pe făgășul acela drept, de pe acea potecă caracterizată de reverență și curăție în cu totul altceva spre ceva cu totul străin.
Această carte este încă o pledoarie sinceră și necesară care ne îndemnă să ne întoarcem la acea închinare simplă, curată, bazată pe Cuvânt, centrată pe Cristos, în care omul este smerit și Dumnezeu este înălțat mai presus de toți și de toate. Astfel de închinători caută Tatăl, care să I se închinare în duh și în…adevăr.
Vasile Timuc Romaneț (verified owner) –
Super ok
Ion Gheorghe (verified owner) –
E un material bun, concret, de mare importanță într-o vreme în care închinarea adevărată este lăsată la o parte în multe situații.
Mulțumesc “Corpus Reformatorum”!
Daniel L. (verified owner) –
Fiecare adunare creștină trebuie să știe unde va ajunge în 10-20 de ani. Mai devreme sau mai târziu, muzica și doctrina merg paralel! Astfel că adunările creștine (auto-evaluate ca și sănătoase, respectiv) conservatoare ce îmbrățișează regulat / progresiv / tot mai mult modernismul, „penticostalismul” muzical (așa-zis, așa-considerat la modă), la un moment dat vor culege ce-au semănat! Or, 1 bob de grâu rodește 30 / 60 / 100 de boabe!
Anonymous (verified owner) –
Anonymous (verified owner) –
Marius (verified owner) –
Anonymous (verified owner) –
Anonymous (verified owner) –
Anonymous (verified owner) –
Anonymous (verified owner) –