Prezenta mărturisire de credință aparține credincioșilor creștini baptiști din România. Conținutul ei alături de arhaismele, topica inversată și alte elemente gramaticale sînt în întregime redate în felul în care au fost scrise în anul 1923.
Articolul 1 – Despre Cuvântul lui Dumnezeu
Articolul 6 – Despre renaștere
Articolul 9 – Despre Cina Domnului
Articolul 10 – Despre Comunitatea (Biserica) Domnului
Articolul 11 – Despre Creștineasca zi de odihnă
Articolul 12 – Despre căsătorie
Articolul 13 – Despre autoritate
Articolul 14 – Despre lucrurile cele din urmă și viitoare
Articolul 1 – Despre Cuvântul lui Dumnezeu
Noi credem și mărturisim că Sfintele Scripturi ale Vechiului și Noului Testament, sînt într-adevăr inspirate de Duhul Sfînt. Ele formează în întregime adevărata revelație (descoperire) dumnezeiască către neamul omenesc, sînt izvorul fără de greș al cunoștinței lui Dumnezeu, precum și singura ordine și normă a credinței și a purtării în viață.
Articolul 2- Despre Dumnezeu
Noi credem și mărturisim că este un Dumnezeu, Creatorul, Susținătorul și Domnitorul tuturor lucrurilor. În Sfînta Scriptură recunoaștem noi pe Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duhul Sfînt, în ființa Lor cu desăvîrșire una și nedespărțiți.
Articolul 3 – Despre păcat
Noi credem și mărturisim că Dumnezeu l-a creat pe om după al Său chip și asemănare, pentru a Sa preamărire și pentru o viață fericită cu El. Prin ademenirea Satanei omul a păcătuit, a devenit neascultător lui Dumnezeu și a căzut în moartea spirituală și corporală. De aceea, toți urmașii lui sînt din natură incapabili și fără plăcere pentru orice lucru bun, capabili și dispuși la orice rău, însă și prin vină proprie toți sînt păcătoși înaintea lui Dumnezeu.
Articolul 4 – Despre mântuire
Noi credem și mărturisim că Dumnezeu a mîntuit pe om de păcat și de urmările păcatului prin Isus Christos. Cînd timpul a fost împlinit, trimise El pe Fiul Său unul născut în asemănarea[1] cărnii păcătoase, însă fără de păcat. Isus Christos îndeplini prin ascultare deplină legea dumnezeiască și puse viața Sa sacrificiu pentru vină. El a fost blestemat pentru noi, purtînd păcatele noastre și murind în locul nostru pe cruce. Această veșnică și deplină mîntuire prin Fiul lui Dumnezeu este singura cauză a revendicării noastre. După ce Christos a îndeplinit răscumpărarea prin sîngele Său, a înviat dintre morți, s-a așezat la dreapta majestății în înălțime și ne trimise Duhul Său Sfînt ce ne face a consimți la binecuvîntările acestei strălucite mîntuiri și a le primi în credință. El mijlocește pentru noi ca Avocat la Tatăl, este cu noi în toate zilele pînă la sfîrșitul lumii și în sfîrșit ne va introduce în Împărăția lui veșnică.
[1] Nu în sensul în care Christos doar a semănat cu un om, ci asemănare în sensul de în formă de.
Articolul 5 – Despre alegere
Noi credem și mărturisim că din veșnicie a fost libera bunăvoință, punerea la cale hotărîtă și plină de mila lui Dumnezeu, a mîntui pe păcătoși și a-i rîndui la viața veșnică și fericită. Totuși, noi vedem că Sfînta Scriptură arată tot așa de hotărît răspunderea fiecărui om față de Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mîntuiți și să fie la cunoștința deplină a adevărului, poruncește ca toți oamenii din tot locul să se pocăiască și să creadă în Evanghelie.
Articolul 6 – Despre renaștere
Noi credem și mărturisim că omul numai prin Duhul Sfînt și prin Cuvîntul lui Dumnezeu poate fi trezit din moartea spirituală pentru a-și recunoaște păcatul. Îndată ce el se căiește sincer de păcatele sale, recunoscîndu-și vina și căutînd refugiu la Christos, dobîndește prin credință în El, iertarea păcatelor și îndreptățire față de Dumnezeu. Prin această acțiune a harului Duhului Sfînt, omul renaște într-o speranță vie și e capabil a trăi o viață nouă.
Articolul 7 – Despre sfințire
Noi credem și mărturisim că renăscuții sînt sfințiți în Isus. Prin necontenita influență a Duhului lui Christos care locuiește în ei, sînt în stare a se opune cu succes ispitei la păcate, la care și credincioșii sînt expuși; de asemenea a păstra ascultare lui Dumnezeu și a închina trupurile ca jertfă sfîntă și plăcută.
Sfințirea începe cu renașterea și continuă toată viața; ținta ei este deplina preschimbare a credinciosului în chipul lui Christos.
Deosebite mijloace rînduite de Dumnezeu pentru înaintare în sfințire sînt: Cuvîntul lui Dumnezeu, rugăciunea și împărtășirea credincioșilor unii cu alții.
Despre lege, noi ținem că este sfîntă, dreaptă și bună. Ea produce recunoașterea păcatului, este un învățător despre Christos și rămîne stabilă cu pretențiile și blestemul ei pentru toți cei care sînt afară de Christos. Credincioșii sînt prin Christos mîntuiți de blestemul și pedepsele legii și trăiesc sub legea lui Christos.
Articolul 8 – Despre botez
Noi credem și mărturisim că biserica este datoare să îndeplinească botezul orînduit de Domnul Christos pînă la venirea Lui și anume la toți acei care mărturisesc credința în El.
Botezul se îndeplinește printr-o singură afundare a credinciosului în apă, în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfînt. Numai astfel se îndeplinește porunca Domnului și botezul își păstrează însemnătatea lui adîncă și originală.
După instruirile Domnului Isus și ale discipolilor săi, botezați pot fi numai acei care, mai întîi prin Evanghelia și Darul lui Dumnezeu au devenit credincioșii lui Christos.
În botez, declară credinciosul că depune speranța sa numai pe moartea și pe învierea Domnului Isus Christos, Mîntuitorul său, că se încrede în El ca în Acela care îl mîntuie de la blestemul și răsplata păcatului; că se predă cu trup și suflet lui Christos, iar pentru a trăi cu Christos o viață nouă pe omul cel vechi îl dă morții.
Botezul mai este și solemna declarațiune și asigurare a lui Dumnezeu către cel ce se botează, că a murit, s-a îngropat și a înviat cu Christos, că păcatele îi sînt spălate și că a devenit un copil al lui Dumnezeu întru care Tatăl a binevoit. Botezul urmează a deștepta mai hotărît și mai puternic conștiința mîntuirii și fericirii. Aceasta se poate întîmpla numai acolo unde Dumnezeu mai întîi prin Duhul său Sfînt a produs credință în Fiul lui Dumnezeu.
După Sfînta Scriptură, botezul se poate îndeplini numai o singură dată, de aceea este necesar ca atunci să se îndeplinească corect.
Articolul 9 – Despre Cina Domnului
Noi credem și mărturisim că Cina Domnului este o Sfîntă moștenire lăsată de Isus comunității (bisericii) din care ea se nutrește în mod spiritual cu trupul și sîngele lui Christos, vestind moartea Lui pînă cînd va fi venit. Amintirea aceasta a suferințelor Sale amare și a morții Lui precum și conștiința comunității (bisericii) întrunite că formează cu Christos un corp, reînvie prin aceasta în inimile lor.
Ținem că la îndeplinirea acestei sărbători să se țină seamă exact de procedeul apostolic.
Cina se poate lua după ce fiecare s-a cercetat pe sine cu de-amănuntul și este cu deosebire numai pentru aceia care prin mila lui Dumnezeu au devenit proprietatea lui și au primit botezul.
Articolul 10 – Despre Comunitatea (Biserica) Domnului
Noi credem și mărturisim că după Sfînta Scriptură totalitatea credincioșilor formează corpul lui Christos. Tot astfel, credem noi, că după voința lui Dumnezeu și îndrumările Apostolilor, datoria tuturor credincioșilor este a se lega în comunități (biserici) pentru a avea relații între ei.
Astfel de Comunități sînt legăminte de bună voie ale ucenicilor lui Isus, botezați în credință, care s-au separat de ale lumii, organizîndu-se după voința lui Christos, pentru cultivarea și cuvioșia membrilor săi, pentru răspîndirea Împărăției lui Dumnezeu în lume și pentru preamărirea lui Christos.
Slujbe în Comunitate (Biserică)
Capul comunității (bisericii) este numai Domnul Isus Christos, căpetenii vizibile pe pămînt nu are.
Noul Testament nu cunoaște decît două feluri de slujire în comunitate, adică bătrîni sau așa-ziși episcopi și diaconi. Comunitatea își alege singură episcopii (predicatori episcopi, învățători, președinți păstori), denumiri diferite cu același înțeles, și servitori (diaconi), care prin punerea mîinilor (ordinare, hirotonire) sînt deosebiți pentru acest serviciu. Ei trebuie să posede calitățile menționate în Scriptură și să le îndeplinească, după cerințele Noului Testament. Ei sînt ca ceilalți membrii puși sub disciplina Comunității totuși ținîndu-se seama de 1 Timotei 5:19.
Datoriile Membrilor
Datoriile membrilor Comunității constă în iubire cordială reciprocă. Fiecare este dator a lua parte conștiincios la bunurile spirituale pe care Domnul, Capul Comunității Le-a rînduit precum și a contribui la binele tuturor membrilor după cum necesitatea o va cere. De aceea, dator este fiecare membru a lua parte la Cina Domnului de fiecare dată cînd comunitatea se adună pentru acest scop, precum și a contribui după putință la susținerea Împărăției lui Dumnezeu.
Adunările
Comunitatea rînduiește toate afacerile în adunarea membrilor, prin vot, la care fiecare are drepturi egale. Toate afacerile și hotărîrile sînt a se conduce în spiritul Domnului Isus Christos pentru a se păstra libertate și ordine în casa lui Dumnezeu.
Primirile
Un membru nou poate fi primit în Comunitate prin vot, după ce mai întîi se cunoaște starea sufletească a acestuia și după ce a depus înaintea Comunității o mărturisire personală a credinței sale. De dorit este unanimitate de voturi.
Disciplina Comunității
Fiecare membru este dator a păzi ordinul Domnului Isus după cum stă scris în Matei 18:15-17.
Este deci de datoria fiecărui membru a primi să fie în iubire mustrat frățește, precum și tot astfel să mustre la necesitate în iubire frățească.
Comunitatea are dreptul și este datoare a exclude din comunitate și a le ridica drepturile acelor membrii, care trăiesc în contrazicere cu mărturisirea lor, și care nu au putut fi îndemnați de a fi conduși la o umilință sinceră și adevărată, țintind spre îndreptare, adică acei care își mențin starea aceasta în păcat.
Membrii, care s-au făcut părtași de grele (mari) păcate, care au dat sminteală, oficial, ori s-au făcut vinovați de repetate ori, și pe al căror cuvînt deocamdată nu se poate pune crezămînt, vor fi excluși fără preget, chiar dacă promit îndreptare.
Reprimirea unui exclus se va face la fel cu primirile – pe baza mărturisirii.
Articolul 11 – Despre Creștineasca zi de odihnă
Noi credem și mărturisim că ziua săptămînală de odihnă purcede de la voința cea plină de milă a lui Dumnezeu și este dată spre binele omenirii. Pe cînd însă poporului israelit i-a fost dată ziua a șaptea a Sabatului ca semn al legămîntului între Dumnezeu și acest popor, sărbătorim noi ca membrii ai Noului așezămînt, după exemplul primilor Creștini, întîia zi a săptămînii ca o zi cu deosebire consacrată Domnului, pe care Dumnezeu însuși a sfințit-o prin învierea Fiului Său și prin trimiterea Duhului Sfînt.
Noi ne simțim datori a ne îndeplini cu sîrguință și cu mare conștiinciozitate toate afacerile noastre cetățenești în cursul săptămînii. Duminica, însă, a o sfinți Domnului și în ea a ne odihni de tot lucrul, adică orice lucru care nu este absolut necesar. Ziua Domnului trebuie să servească pentru alimentarea noastră spirituală, pentru pietatea și pentru cordiale legături cu membrii lui Christos, precum și pentru lucru în Împărăția lui Dumnezeu. Noi ținem ca în această zi fiecare să citească mai des Sfînta Scriptură, copiii să fie instruiți din ea, și fiecare să ia parte la slujbă cînd se predică Cuvîntul lui Dumnezeu.
Noi cinstim această zi ca un dar sfînt de la Dumnezeu absolut necesar pentru statornicia comunității creștine.
Articolul 12 – Despre căsătorie
Noi credem și mărturisim că familia și căsătoria sînt instituite de Dumnezeu. Căsătoria este o legătură între un bărbat și o femeie, un consorțămînt pentru toată viața și părtășie a dreptului divin, uman și moral în destinația neamului omenesc. Bărbatului îi este permis a lua numai o singură femeie ca soție, precum și femeii îi este permis a lua numai un singur bărbat ca soț, iar după moartea unuia din ei se pot recăsători.
Deoarece căsătoria este și o rînduială cetățenească, trebuie să fie încheiată cu acte după legile țării, totuși, cununia religioasă să nu se excludă. Noi ținem ca creștinii să încheie o căsătorie numai în Domnul, adică numai cu credincioși.
Un divorț din motive care nu concordă cu Sfînta Scriptură sau o recăsătorie cu divorțați nu este admisibilă după Noul Testament.
În cazuri de adulter și a unei părăsiri răutăcioase, credem că Sfînta Scriptură admite divorțul și recăsătorirea părții nevinovate.
Articolul 13 – Despre autoritate
Noi credem și mărturisim că autoritatea este de la Dumnezeu, fiind îmbrăcați cu putere pentru păstrarea dreptății, pentru ordinea și pedepsirea răufăcătorului.
Noi sîntem datori a ne supune legilor ei fără șovăire, întru atît cît ea nu ne-ar împiedica să exercităm credința noastră, datori sîntem printr-o viață liniștită și pașnică a ușura sarcina. Noi mai sîntem datori a ne ruga pentru autoritate, ca după voința lui Dumnezeu și sub îndurata Lui pază să poată mînui puterea ce i s-a încredințat pentru menținerea păcii și dreptății.
Noi credem că abuzul de jurămînt este oprit unui creștin, acel jurămînt însă care este cerut a se depune înaintea autorității și care este solemna chemare de Dumnezeu ca martor al dreptății, poate să fie depus.
Noi credem că autoritatea, după cum ne învață Noul Testament, nu poartă în zadar spadă. Ea are dreptul și datoria de a condamna la moarte precum și a uza de spadă pentru păzirea patriei. De aceea, noi ne considerăm datori a servi în război, acolo unde autoritatea ne pune.
Credința noastră nu ne împiedică a fi în funcțiunile statului.
Articolul 14 – Despre lucrurile cele din urmă și viitoare
Noi credem și mărturisim că Domnul nostru Isus Christos va reveni cu putere în mare strălucire. Noi considerăm ziua revelației (descoperirii) Lui, coroana planului Său de mîntuire, în care se va arăta adevărul și minunata Lui mărire lumii întregi. Cei întru Christos morți vor învia în nepieritoare strălucire. După aceea, credincioșii care au rămas în viață vor fi preschimbați și în același timp vor fi răpiți cu cei înviați spre întîmpinarea Domnului. Noi vom fi totdeauna la Domnul, Îl vom vedea cum este, vom fi asemenea Lui și vom domni cu El în Împărăția Lui desăvîrșită.
Noi credem și într-o înviere generală a tuturor și într-o judecată a lumii întregi, în care toți oamenii vor fi descoperiți înaintea judecătorului Domnului Christos, ca să își primească fiecare după faptele din viață.
Precum Fiul lui Dumnezeu va da tuturor credincioșilor fericire veșnică, tot astfel va condamna pe cei necredincioși la gheena focului. Noi susținem cu tărie, după cum și Scriptura spune, că aceste două stări sînt veșnice.
Noi credem că semnele timpului anunță sfîrșitul acestui timp, și în fine, ne amintim de cuvintele Domnului care mărturisesc acestea: Așa, vin curînd! Și așteptăm rugîndu-ne: Amin, haide, Doamne Isuse!
